Wear sunscreen

Once upon a time, a relationship used to be a lot easier. People would marry without knowing each other and hope for the best. It was a gamble, but at least you could blame destiny for it and accept it as fate, whereas now choices of your own self make it a deadly Russian roulette. Of course, this latter statement must be some sort of fallacy, since criteria keeps multiplying like bacteria and mistakes should be acting like some sort of antibiotic. Unfortunately, that's just until your body gets used to it and you find yourself immune to better judgment.

For what is worth, we keep putting our emotional charge out there, walk our emotional protons hoping that some wondering electrons owner will be suddenly attracted and you can start hoping for an atom. In front of every short circuit, we keep extorting what's left, polish it and throw it back in the game over and over again. Because in the end, we have to believe that each of our flaws is a gap that will at a point be filled by the right electrical charge. Every now and then we tolerate a neutron around us hoping that it'll turn out to be carrying a hidden, convenient charge, and by that we try do defy both chemistry and common sense laws.

The race is long, but in the end it's only with yourself, Baz Luhrmann once said.

Make 'em like it

Am ajuns in Valcea, unde faptul că nu transpiri în somn reprezintă un total plus. De fapt, nu prea transpiri deloc, decât dacă te expui ostantativ, motiv pentru care doresc sa trag de timpul vâlcean pe cât se poate.

Dănţuiala se petrece, însă locul cu pricina pare decorul lui SAW 3, şi mi-e teamă să-mi las ţoalele în vestiar nu pentru ca le-ar fura cineva, ci pentru că bănuiesc vieţuitoare gri drept locatari. Asta nu dă mişcării de şold un tonus prea boem, însă faptul că se găseşte în miezul oraşului şi nu la ceva distanţă de apărătorii patriei, ca precedentul club de dans, îl va face diez unu pe lista mea încă o vreme. Mai precis, până când un suflet iubitor de artă şi, de ce nu, de şolduri în tandem, va apărea cu raze în plete, muzica va susura pe fundal şi împreună vom păşi către cursurile pentru avansaţi.

Pentru Iri, unicul meu cititor

Vara asta incepe acum-acum, prin activitatile pe care, fara niciun fel de conexiune in fapt, eu le asociez cu transpiratie si ventilator. Una la mana, soldurile trebuiesc zgaltaite, aici nu incape discutie. Apoi, bloguletul trebuie catalizat de ceva, eu trag nadejde ca povestea de mai sus o va face fara a mai avea nevoie de tamplele mele. Ma gandesc sa pastram aici dantuiala din noi, mai cu seama ca oricum tot despre asta vorbim.

Doua saptamani am locuit in Moxa, captiva fiind, dimpreuna cu bautura si oameni cu simt practic. Si in noptile finale, pe cand fumam tigari prea putin elegante pe geamuri prea putin elegante, am stiut ca mirosul de Bucuresti merge si cu pantofi inalti, si cu croissante, si cu anonimi, si cu tigani.

Se pare ca vara asta voi vedea IRAF, unde va canta formatia Popa Sapca, omonima cu stada pe care locuiesc in Valcea, de altfel. Castaniete si spectacole, nopti in care poti transpira, caci Bucurestiul nu stie de lasatul serii, oua pe capote poti face la orice ora.

Holiday Inn

Din cand in cand, zilele incep oarecum languros si se termina dubios. Traiesc in acest din cand in cand de vreo luna asa, si-astept sa vad daca nu care cumva eu pun O-ul in dubios. Pentru ca, daca nu o iau eu razna, inseamna ca niste altii o fac. Bag de seama ca mai-ul asta nu aduce chiar a vacanta, desi Persoana s-a hotarat sa fie rebela in sensul ca pe litoral. In cel mai bun caz, voi fi sclavul unora pe care ii voi ruga sa ma ajute sa fiu sclavul lor mai bine.

Ce-ar intra o faza ca in poza, in care numa' sa te gandesti pe ce mal de apa vrei sa-ti citesti Cartarescul si cumva te duce aratarea aia singura, da' sa nu trebuiasca sa conduci, ca nu e cea mai feminina treaba. Sincer, chiar nu e.

The Esc escapes

In Valcea tehnologia mea o ia razna, nimic nu e ochei, nimic nu merge, nu poti sa-ti iei un jingăl in mai putin de o zi, nimic nu se deschide, antivirusii mor. It's a bad place for science.
Colac peste pupaza, tehnologia eco de la economica, altfel spus cardul meu ainengi s-au pus in contra mea. Se pare ca nimeni nu a intuit ca cineva ar folosi carduri de pe 18 aprilie pana pe 20, ca doar toti suntem ocupati cu a molfai cate ceva. In ciuda restrictiei asteia tacite ( shhhh nu se foloseste cardul azi) bodegile si buticurile sunt in continuare deschise. Carevasazica daca am de unde cumpara, sanse sunt sa si cumpar. Cu card, daca nu e vorba de o napolitana.
Ei bine, merg deunazi in numita Sephora si zic " Alo, un vaporizator la doamna". Si gagicile alea zic "Card cu cip, noooo?". Dracu, zic "Card aiengi..." Si au frecat ele cardul de vreo trei ori si s-au luat una pe alta cu mainile de cap " Bai tie ti s-a mai intamplat?"
In final am stabilit eu pe de-o parte si ele, multe, pe de alta ca e de la ei si sa vin marti cand e zi de legitima-cumparare bancara.

May i escape this techno-twilight zone.

Salome

Cristi cel cu LiOn-line mi-a deschis ochii deja miopi si astigmatici in acelasi timp adica concomitent, catre LastFm. LastFm este cunoscut si sub nomenclatura de Tariceanu ( adica tare declinat ca nasoleanu, sau in ultima instanta ca Aurora Liiceanu).
LastFm stie de toate, nu l-am intrebat de clatite, da' io cred ca stie si d-alea, ceea ce din start il face mai indemanatic decat mine. Mi-a aratat el mie de toate, stie si bolerouri, nu mint. Tu numa' sa-i dai asa un puşi si el o duce la un alt nivel. Si cred ca daca se obisnuieste cu tine iti citeste gandurile. E ca o pisica numa' ca fara ghinion. Stii ce zic? Stii, cum naiba.

Ei bine m-am jucat eu cu lastefemul, l-am mangaiat pe burta, i-a placut. Si am zis ca am dus deja relatia la alt nivel (ca eu asa fac o iau mai incet si cand sari gardu, Lion-line) si zic Bai Lastefem, vreau asa sa ascult niste ceacea si zice, Bine, tu. Si atunci am scris eu acolo ca as vrea Chayenne. Ca na, o fi el ras pe piept da le are, pe bune ca le are. Si LastFm care pare-se ca e un hetero panicos a zis Atâââââât.

Bai vere si atat a fost. Am incercat sa-l imbunez dup-aia, stii cum e Hai ma ca glumeam, tu ai zis ca e pe bune? Hai maaaa. Nimic. Zic Iti iau ceva dulce. Mort.

Si zic Ba Lastefem prea te comporti ca toti barbatii din viata mea sa nu ma supar io, da?
Si-a zis puncte puncte puncte. Da-l naiba, mai sunt radiouri.



Chayanne - Salome

Mariposas and stuff

Giulia y Los Tellarini - Barcelona

Februarie a fost toata despre alergatura studenteasca si despre filme, ceea ce l-a indemnat pe metabolismul meu sa stea in cap si-acum stau ca un huhurez treaza pana se lumineaza de ziua. Asta poate parea marfa, decat ca nu e.

Asa ca m-am pus pe hold si m-am lungit printre carti amagite pana acum cu cate un " Pe bune ca te citesc. Pe bune. Hai nu te supara, o sa vezi, o sa fie bine, iti iau ceva dulceeeeeee " si printre muzici. Planul e sa ne lungim prin teatre si filarmonici de-acum, da' parca poti sa stii ? Nu poti.

Mi-am zis eu, mie, -mi, imi, ca acum corpo nu e noul cool, nu-mi aduce nici faima nici barbati, de ce sa-mi bat capul cu asta? Astfel am sa chilluiesc cu Persoana care mai gaseste cate o pisica mijlocie si o sa ne rugam ca temperaturi mai blande sa ne ia in brate, pentru ca ea sa poata purta ochelarii de soare in autobuz fara sa para pe jumate fitoasa-pe jumate batuta acasa.

Altfel, as vrea asaaaaa sa locuiesc intr-un cartier in care e tot timpul cald si poti sa porti fuste fara dresuri si mai ales in care oamenii danseaza din senin pe strada cand ti-e lumea mai draga. Creca astia din melodie asa fac. Nu ca cred, stiu io sigur.