Am o chitara deschisa, o foaie nescrisa

Cand nu mai aveam niciun chef, Rochia a miscat. Go rochie, go rochie.

Am plecat spre unduiri in forma de infinit ( bai ce-mi place ca sunt super tehnica si stiu simboluri si faze de-astea), dandu-mi seama ca o sa intarzii ca o menstruatie de gravida. Cand dau sa calc pe acel peron de care nu ma plictisisem inca se furase mireasa. Eram singurica bing bang. Nimeni. Bă, zic, poate s-au prins astia ca ma duc sa fac infinituri cu fundu si-au zis ca le trebuie statie, infinit e misto da pe unde se intorc in dristor? Si dup-aia am zis " Cacat, daca si barbatii gandesc la fel?"

Toate ca toate da' opturile mele intoarse se vedeau cam geopardizate ( ho, ca stiu, geesh). Asa ca am luat metroul spre victoriei da cumva am zis sa-i dau credit si aluia de dristor. Adica ce numa bastanii pot in ziua de azi sa ajunga in victoriei? Hei, sarpe subpamantean, eu iti dau cat credit vrei, stiu ca poti sa o faci. Trebuie numai sa vrei.
Placid, el i-a facut vant riscului si m-a dus in iancului. Ce-i drept, timp de 4 minute eu si un necunoscut am cascat gura unul la altul si se simtea in aer o chimie organica de clasa a zecea. Mi-a parut rau ca m-am scoborat. Si lui. Da' ce era sa fac, sa-i scriu cu ruj numaru' de telefon pe geam? N-ar fi mers.

Trebuia sa ajung oricum la un bancomat si am zis ca mirosul banilor o sa ma faca sa ma simt mai bine. S-a dus dracului infinitu meu fesier, macar sa ma ţiu bine de finitul monetar. Nici asta n-a mers, era defect ca o minte de puber. Asa ca mi-am luat o bratara cu arabescuri si floricele cu caramel si m-am plimbat pe victoriei oglindindu-ma in vitrine in care picioarele mele aratau de-a dreptul decent.

Acum-acum imi aranjez chilotii in ordine alfabetica pentru anonimi. Boxerii vin inainte de Tanga.

Praf de stele pe urmele mele.