The time is now, forget the wow

Dupa multa vreme, Persoana m-a facut un animal de petrecere. Persoana trebuie sa petreaca in jur de o ora cumulat ca eu sa zic "bine, hai". In ora asta, Persoana foloseste de multe ori sintagmele " hai ma, sa mor io", " bai baby" si " in puii mei" ( cu h mut, e de fapt un " in phuii mei"). Fara sa vreau si fara sa stiu am iesit din joc si daca m-am facut ca intru, am jucat la cacealma. Prostiti de intentiile mele marsave, unii au zis " Iote ba, sa n-am parte daca n-a intrat din nou." Dar intrasem eu din nou? In sensul ca nici vorba.

Am incalzit tuşa pana a inceput sa se simta miros de metrou de sapte jumate dimineata. Daca asta nu e cald, ma intreb ce mai e. Si daca tot era caldut am zis ca ia sa imi mai fac de lucru p-aci pana trece iarna. Si p-ormă, om vedea.

Treaba Universului era sa ma lase sa hibernez in plata mea pana cand m-as fi autosesizat ca de la singuratate si ne-viata gambele mi s-ar fi umplut de o pilozitate nepermisa. Deci, tehnic, nu trebuia sa miste un deget.Da parca a facut Universul asta? In sensul ca nici vorba.
Mi-a tras plapuma de sub fund si dus a fost. Si chiar atunci i-am zis eu vreo doua. Pai bre bine ca-mi zici si mie, mersi, esti superok. Si mi-a lasat si o căpiţă de memorii. Ce căcat era sa mai fac si cu astea?

Asa ca eu si ea am incapsulat in pilule colorate cat sa para m&m's All the memories.

Waldeck-Memories