It was already half past three, but the night was young and so are we

Pentru ca nu sunt cu nicio unitate mai putin tocilara decat par, saptamana asta miros a cafea si-mi curge nasul de la aerul prea conditionat din biblioteci. Si acum-acum pare ca se petrec toate lucrurile din lume si toti oamenii pe care nu i-am mai vazut isi dau jos pelerinele care-i faceau invizibili si colac peste pupaza, o sa devin si populara.

Au fost corturi si stuf, libelule si pelicani, filme si patapievici. Delta s-a lungit si eu m-am lungit in ea. Si ea si eu am fost anonimi si acum probabil ca nu ne-am saluta in statia de autobuz. Dar mi-ai placut, cu dimineti sufocante si nopti ude si sclipicioase, cu marea oarba ca mine.

Si-acum acum ma trage sa urc pe MeNeACeu catarata pe tocuri fiind, sigur ai putea spune acum ceva despre personalitatea mea, sa fii tu freudian sau pavlovian sau pur si simplu baştan.

Am o chitara deschisa, o foaie nescrisa

Cand nu mai aveam niciun chef, Rochia a miscat. Go rochie, go rochie.

Am plecat spre unduiri in forma de infinit ( bai ce-mi place ca sunt super tehnica si stiu simboluri si faze de-astea), dandu-mi seama ca o sa intarzii ca o menstruatie de gravida. Cand dau sa calc pe acel peron de care nu ma plictisisem inca se furase mireasa. Eram singurica bing bang. Nimeni. Bă, zic, poate s-au prins astia ca ma duc sa fac infinituri cu fundu si-au zis ca le trebuie statie, infinit e misto da pe unde se intorc in dristor? Si dup-aia am zis " Cacat, daca si barbatii gandesc la fel?"

Toate ca toate da' opturile mele intoarse se vedeau cam geopardizate ( ho, ca stiu, geesh). Asa ca am luat metroul spre victoriei da cumva am zis sa-i dau credit si aluia de dristor. Adica ce numa bastanii pot in ziua de azi sa ajunga in victoriei? Hei, sarpe subpamantean, eu iti dau cat credit vrei, stiu ca poti sa o faci. Trebuie numai sa vrei.
Placid, el i-a facut vant riscului si m-a dus in iancului. Ce-i drept, timp de 4 minute eu si un necunoscut am cascat gura unul la altul si se simtea in aer o chimie organica de clasa a zecea. Mi-a parut rau ca m-am scoborat. Si lui. Da' ce era sa fac, sa-i scriu cu ruj numaru' de telefon pe geam? N-ar fi mers.

Trebuia sa ajung oricum la un bancomat si am zis ca mirosul banilor o sa ma faca sa ma simt mai bine. S-a dus dracului infinitu meu fesier, macar sa ma ţiu bine de finitul monetar. Nici asta n-a mers, era defect ca o minte de puber. Asa ca mi-am luat o bratara cu arabescuri si floricele cu caramel si m-am plimbat pe victoriei oglindindu-ma in vitrine in care picioarele mele aratau de-a dreptul decent.

Acum-acum imi aranjez chilotii in ordine alfabetica pentru anonimi. Boxerii vin inainte de Tanga.

Praf de stele pe urmele mele.

Me and my House, we're done

Asta inseamna ca ori ma mut, ori vorbesc despre un serial obscur, ori de dragul ego-ului meu pricajit o sa gasim o semnificatie adanca si de preferinta pluriperspectiva.

Chase:How would you feel if i interfered in your personal life?
House: I'd hate it, that's why i cleverly have no personal life.

House nu e arhitectonic, nici opera de sapun nici vreun eufemism care ar legitima activitati nicidecum lirice. House e o fiola cu scursuri temperamentale care-i fie o oglinda reflexiva fie refractara. Adicatelea, ori iti place ori iti treci dosul palmei peste frunte. E mizerabil ( asta fiind traducerea literala a lui miserable) si maret. Si e inignorabil (da, da). Si stii ce-o sa fac eu acum-acum? O sa-l ignor. Da la modu' barbar asa. Pentru ca s-a terminat.

There are roads left in both of our shoes

Valcea a fost micuta-micuta de data asta si nici nu e de mirare, in fond imi curge Argentina prin sange. Argentina e Angelina mea.
Cum bine zice poetu', "Mai sunt urjume de drum in papucii nostri amandoi", da' sandalele mele cred ca au autostrazi americane in ele. Ce-i drept, vin de pe wilmark.ro.
Am vazut toate filmele in care ea are picioare de lemn in minutul 17 si dupa o ora se roteste deasupra lui cu dintii la vedere. Fluxul meu sangvin latin stramba din nas, da' are Jei.Lo o miscare fesiera in " Shall we dance?" care sunt sigura ca a ridicat problema inecatului in propriile bale masculilor care-si pupa brantul.
Si toti stau cu gaturile tepene si fundurile impinse in afara si gagicile isi, practic, picteaza sprancenele. Si trosnesc din tocuri si se incrunta cand de fapt stim cu totii ca le place. Si isi rotesc fustele cu pliuri bicolore si ei le rostesc pe ele deasupra capului in care poti sa te oglindesti.

Ieri a fost Ziua, in care universul s-a plictisit de mine si mi-a dat ce voiam. Si mi-a zis " Gagi, mingea e in terenul tau, pune si tu niste mascara, lucreaza putin cu mine!" " A,si ia si rochia asta perfecta H&M sa te ajute. Daca nici cu asta nu merge, lasa-te."
Cred ca Sar fara sa afle tata.

Bossa me around

Conacul a fost si din nou Bucurestiul in care pipota imi creste cand il aud pe sefu' dandu-mi bullshitul de final" Esti o grozava, pe cinstea mea, sunt sigur ca daca te observam ne-am fi distrat la maxx" a venit.
Oare m-am labartat eu languros pe trei sezlonguri si am facut un prelung nimic? Ho, ca ziceam oricum, nu mai sari asa. Bâţâiala aia care aducea cu un sijăr de ma pocnea la fiecare zece pagini si jumate de castron de cafea ar zice ca nu prea. Cum ar veni, nu.
De parca numai intre betoane si fum de d-alea care oricum nu se pun ai putea sa-ti pui creierul pe shuffle. O verdeata, un pomisor, un razor ar fi trebuit sa rezolve treaba, da parca imi trebuia vocea aia de " Fiare veeechi, fiare loooooom" sa imi treaca trepidatiile.
Si-acum cand infuzez niste bossa nova parca iar as vrea un strat de ceapa pe langa mine. Macar o peluza in ghiveci. Parca-i si vad pe gagii aia din romanele de Llosa cum isi bronzeaza subratul sub un cocotier c-o banita de tutun pe langa ei si deodata se ridica si se-apuca sa dantuiasca. Si sigur sigur sunt imbracati in costume de in da' din alea bengoase nu ca al lu' Dospinescu.
Si gagicile trebuie ca au mereu castaniete in poseta ca nu stii niciodata cand ii apuca pe capiatii aia sa danseze.

Wrap me in a bow, call me lazy bo' (nes)

Dupa ce in nu-timp voi pleca de la locul in care ma dau cu scaunu pe bani, voi traversa bucurestiul cu un ghiozdan cu zebra in spinare de-o sa-mi transpire bretelele de la sutien. L-oi traversa eu, da de ce? Oare plec eu intr-un weekend incendiar la mare cum face Troca, sau poate ma trag pe fese, ca Ionut? Sigur, as putea sa ma trag pe fese si fara sa trec prin sa zicem...7 autobuze si doo metrouri.
E un conac de devastat acolo si cartile se stivuiesc si pielea se vrea arsa canceros. Si nu-s conexiuni sau retele si cea mai avansata tehnologie se chirceste in prajitorul de paine. Paturile sunt urate si moi si scaunele sunt balansoare. Si salurile cu ciucuri par sa faca sens acolo. Si tot ce-i ruginit acolo pare ca nu merita niciun atribut mai denigrant ca "vintage".
Conacul nu e decat trailerul Anonimului, care va sa vina in august, cu pantaloni de in, toale hippie, si slapi mult prea eleganti , motiv pentru care se si numesc flip-flops.

Te frige, las-o jos

Daca nu mi-ar curge corpo prin vene si nu as gigăli (cu gi de la gicuţă, mulţumesc) cand sefu' imi zice ca "avem stiluri asemanatoare" - asta putand insemna la fel de bine ca ne place acelasi sortiment de inghetata sau ca ridicam amandoi capacul de la veceu dupa ce facem pipi, as merge aici. As merge cu oameni care nici n-ar vrea sa auda de asta la inceput si ar trebui sa ii conving si sa ma gandesc bine la tipul de santaj pe care al trebui sa-l folosesc, iar in ultima instanta sa inventez ceva dramatic ca un accident cu taxiul. Asta era doar un exemplu, nu o sa racolezi pe cineva cu un accident cu taxiul cum n-o sa ti-o pui recitand din Alexandru Andries care de fapt nu e Alexandru Andries.
Titlul e apropo de nasturi imbracati in material impermeabil. Aaaaa? K-tching!