joi, 9 octombrie 2008

Dă-mi un pompon, fă-mă majoretă

Facultatea e un liceu mai mare in care mate s-a transformat in manipulare. Orice problema din facultate se rezolva cu asta.
Ce credeti despre televiziune?
Pana mea, nu mi-am dat seama inainte sa patrund in mrejele cognitive ale facultatii cat este de manipulatoare.
Sa vorbim putin despre Geneza. Aoleo, da, mai-mai sa uit : cred ca e prima forma de manipulare din istorie. Gresesc?
Ce zici de tampoane? Bai frate, numa' marketing. Ma manipuleaza astia, altfel sa mor care le-ar lua.

Facultatea e haioasa in felul ei, cu oameni cu care te hăhăi despre axila si oameni cu care prestezi despre paper chat. Cand te hăhăi despre gagica din spate care a zis cuvintele care in liceu te-ar fi exilat in ultima banca a majoratelor: "colegii fac galagie in spate". Cand toate gagicile sunt groupies si toti puberii sunt macho. Cand nu excluzi posibilitatea de a agata in biblioteca (de altfel cunoscuta sub nomenclatura de " Agatatul cu fisa de lectura"). Cand trebuie sa stai cu ochii in paişpe sa nu treci de la party animal la party pooper.
Cand habar nu ai ce vrei si te gandesti ca " Ba, ia hai sa vreau eu totu', ca macar stiu ca pica ceva". Cand b-ul care diferentiaza boobs de boos e numa' in capul dorkului aluia nefehaş.


vineri, 3 octombrie 2008

Games to be lost

In Bucharest, demographic studies show that there are 8 women to one man. Which means each guy is swimming in a range of 8 women of his own, letting aside the other women they can steal from other men's ration.
In this case, how come us, women, are the ones who keep picking the wrong guys? In a world where you can't afford making the same mistake twice, not even once, in this world where we get half a chance, how do we end up misinterpreting the poor signals we get?
Are our brains all set for the great encounter so we see romance in every glimpse exchanged in the subway? Are we so eager to find the real deal that we fantasize our minimal, down-to-earth experiences? Are fairytales instead of conserving our innocence actually manipulating our perceptions?
On the other hand, are men sending not only mixed messages, but two hundred and six messages? In the heat of the game, are they trying to put their hands on a bit more than a handful of women?

In the end, are they all players or are we all delusional?

I say the only games out there are the ones we tolerate. Our minds may be twisted by the mixture of friendship, erotism and romance, but to be truthful, we let them win. We see things easily slipping away and we send no dragon to chase them into what we'd like. Cause in the end, how many single, cute and witty men are there left? What, five?

luni, 22 septembrie 2008

Beauty cocoon

In Bucharest, like in a relationship, there are only two sides: numb or extatic. You either love it or you hate it and there's no middleway.
Since Bucharest isn't objectively considered beautiful (if we let aside the bohemian, feminine, corny stuff that would make any homie a disguised prince), we tend to embrace the numb side.
But when it comes to beautiful men, is the same attitude a faux pas? Is numb a politically correct veux pas?

I came across this intriguing concept of the " modeliser" which defines someone who only dates a model, whether it is a fetish or a personal choice. But what if beauty has a fairly poor effect? Or what if we have the reversed misconceptions?
Do we spontaneously associate beauty with shallow and block our brains from there on? Is being a woman the implicit vote against out-of-this-world beauty?
I say having flaws is increasing the attraction for pure beauty, as a confirmation of a person's balance as a whole. May we not be gorgeous, but look, we have the moves and the witty lines and the touch. Whereas models have physics laws of their own, where plus beautiful rejects plus beautiful and since they don't date eachother, every now and then they give in to us, mortals.

Still, to me, models and their surreal esthetics are a loop in reality. One that makes me numb by defying my world's gravity. Cause in real life, we have our own physics and minus beauty attracts minus beauty.

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Nopţi albe pă net

Cum fiecare bucatica din mine s-a trezit sa se rascoale in noaptea cu muzee, antichitati si muzici, uite-ma zacanda, cu ceaiuri care miros a muci si pe care zaharina tuturor diabeticilor din lume nu le-ar indulci. Daca ignori faptul ca niciun biscuit nu ramane in mine mai mult de 2 ore sau ca vad gri cand ma ridic brusc sunt O-K.

Persoana : What is wrong with you?
Me: I don't know, all my internals?

Sa ne delectam, zic, cu acest intelept filmulet care pune codita pe ţ.

sâmbătă, 13 septembrie 2008

My bra slides off. Again

Dupa ce m-am despuiat Bucurestiului si a strambat din nas ca tipul pe care l-am vazut cu Persoana in Suburbia si cu care am decis impreuna ca o sa ma marit, i-am deschis Vâlcii.
Si Valcea m-a imbratisat intr-unul din cele 459 de moduri existente de a imbratisa pe cineva. Si eu inca ii spun " Hai, bine, gata."

Ieri am fost la un vintage thing in care se vand si se cumpara o gramada de prostii si in care poti sa gasesti de la pistoane pana la calvin klein. Si cum ma plimbam haotic pe acolo (si faptul ca locul in sine era haotic ma ajuta grozav), am auzit cea mai tare filosofie de viata, care ii da rusine profului meu de filosofie si il lasa in curul gol pe seminaristul de filosofie care nu citeste un autor inainte ca respectivul sa fi murit. ( wtf, exact)
Cand cascam gura la un ceas de buzunar cu lant, in spatele meu un mosulica a spus-O ( filosofia, fii atent ce naiba) incercand sa vanda o pereche de pantofi cu broderie. Zice: "Da cucoana, ne tocmim. Tot ce vezi aici e negociabil in afara de persoana mea", si scuipa un pumn de coji de seminte a la Margelatu' asa.

Si-am zis: Valcea, i shall strip for you too. I'll be a location whore.



Feist-One evening

luni, 8 septembrie 2008

Time takes too much time

Dupa ce mi-am rasfirat tocilareala ca o broasca testoasa care face freestyle pe carapace, timpul ala a venit.
Timpul in care fac in special nimic, in care o grenada Prêt-à-Porter a facut clic in fiecare ungher al casei mele, iar acum sansele sa-mi gasesc sosetele sub chiuveta sunt sus-sus. Timpul in care singura neliniste care te face sa transpiri este daca o brosa oversized merge cu un decolteu in v. Timpul in care redescoperi suburbii. Timpul in care pierzi sirul somnurilor si-al tigarilor si-al cartilor. Cand siropul filmelor pe care le vezi ti se prelinge pe popcorn daca tii laptopul inclinat.
Cand cafelele pe care le bei in locsoare obscure si vii ar tine treaza o multinationala, boicotand campania impotriva risipirii resurselor a lu' petrom.
Cand ai timp sa intri in magazine de funde.

miercuri, 3 septembrie 2008

The rebels, one day they all go quiet

Picioarele mele dezgolite au simtit racoare aseara, da' nu racoarea pe care am slavit-o pana mai ieri, nu. Racoarea care cere textila. Si-atunci am dat cu geana peste ce se aseaza sub balconul meu si-am zis "Să dusă şi-asta". Hehei, nopti albe ce-au fost, nopti ude ce-au fost, nopti ce-au plutit.
Si ca de fiecare data cand pui paranteza dreapta de interval inchis in spatele ei, vara iti pare c-a fost grozava, desi daca ai aplica acelesi standarde ca barbatilor, a fost mai degraba molâie.
Că vara te crezi mai liber ca in decembrie e că-n liceu mai scapai de ai tai cate o luna si faceai cate o chestie extrema ca o bere si un prezervativ, dar acum ai cherry in frigider si un pachet in baie. Si-ai putea sa faci oriceorice si tot n-ai bile sa sari.

O sa te imbraci in viciu si o sa fii tocilarul care a sarit si are un ceainic tatuat pe omoplat. Dudesmagnet.