joi, 28 august 2008
I met Louie on a hazy morning
Vaya con dios-Girls, don't cry for Louie
Voi sfarsi parasita de un fustangiu intr-un diner de pe marginea autostrazii care duce spre Detroit.
Am sa il vad indepartandu-se si cel mai probabil ma voi angaja ca ospatarita la bufet ca sa torn cafea camionagiilor cu gagici goale tatuate pe umar. El va fi purtat sosete albe cu pantofi de lac si eu voi fi fost creaţă cu o fusta creaţă si un bolero. Si toate astea se vor intampla dimineata si el se va pierde in rasarit. Si-am sa stiu ca nu trebuie sa plang pentru Louie, cu toate astea mi se vor aburi lentilele.
marți, 26 august 2008
It was already half past three, but the night was young and so are we
Au fost corturi si stuf, libelule si pelicani, filme si patapievici. Delta s-a lungit si eu m-am lungit in ea. Si ea si eu am fost anonimi si acum probabil ca nu ne-am saluta in statia de autobuz. Dar mi-ai placut, cu dimineti sufocante si nopti ude si sclipicioase, cu marea oarba ca mine.
Si-acum acum ma trage sa urc pe MeNeACeu catarata pe tocuri fiind, sigur ai putea spune acum ceva despre personalitatea mea, sa fii tu freudian sau pavlovian sau pur si simplu baştan.
duminică, 10 august 2008
Am o chitara deschisa, o foaie nescrisa
Am plecat spre unduiri in forma de infinit ( bai ce-mi place ca sunt super tehnica si stiu simboluri si faze de-astea), dandu-mi seama ca o sa intarzii ca o menstruatie de gravida. Cand dau sa calc pe acel peron de care nu ma plictisisem inca se furase mireasa. Eram singurica bing bang. Nimeni. Bă, zic, poate s-au prins astia ca ma duc sa fac infinituri cu fundu si-au zis ca le trebuie statie, infinit e misto da pe unde se intorc in dristor? Si dup-aia am zis " Cacat, daca si barbatii gandesc la fel?"
Toate ca toate da' opturile mele intoarse se vedeau cam geopardizate ( ho, ca stiu, geesh). Asa ca am luat metroul spre victoriei da cumva am zis sa-i dau credit si aluia de dristor. Adica ce numa bastanii pot in ziua de azi sa ajunga in victoriei? Hei, sarpe subpamantean, eu iti dau cat credit vrei, stiu ca poti sa o faci. Trebuie numai sa vrei.
Placid, el i-a facut vant riscului si m-a dus in iancului. Ce-i drept, timp de 4 minute eu si un necunoscut am cascat gura unul la altul si se simtea in aer o chimie organica de clasa a zecea. Mi-a parut rau ca m-am scoborat. Si lui. Da' ce era sa fac, sa-i scriu cu ruj numaru' de telefon pe geam? N-ar fi mers.
Trebuia sa ajung oricum la un bancomat si am zis ca mirosul banilor o sa ma faca sa ma simt mai bine. S-a dus dracului infinitu meu fesier, macar sa ma ţiu bine de finitul monetar. Nici asta n-a mers, era defect ca o minte de puber. Asa ca mi-am luat o bratara cu arabescuri si floricele cu caramel si m-am plimbat pe victoriei oglindindu-ma in vitrine in care picioarele mele aratau de-a dreptul decent.
Acum-acum imi aranjez chilotii in ordine alfabetica pentru anonimi. Boxerii vin inainte de Tanga.
Praf de stele pe urmele mele.
joi, 7 august 2008
Me and my House, we're done
Chase:How would you feel if i interfered in your personal life?
House: I'd hate it, that's why i cleverly have no personal life.
House nu e arhitectonic, nici opera de sapun nici vreun eufemism care ar legitima activitati nicidecum lirice. House e o fiola cu scursuri temperamentale care-i fie o oglinda reflexiva fie refractara. Adicatelea, ori iti place ori iti treci dosul palmei peste frunte. E mizerabil ( asta fiind traducerea literala a lui miserable) si maret. Si e inignorabil (da, da). Si stii ce-o sa fac eu acum-acum? O sa-l ignor. Da la modu' barbar asa. Pentru ca s-a terminat.
miercuri, 30 iulie 2008
There are roads left in both of our shoes
Cum bine zice poetu', "Mai sunt urjume de drum in papucii nostri amandoi", da' sandalele mele cred ca au autostrazi americane in ele. Ce-i drept, vin de pe wilmark.ro.
Am vazut toate filmele in care ea are picioare de lemn in minutul 17 si dupa o ora se roteste deasupra lui cu dintii la vedere. Fluxul meu sangvin latin stramba din nas, da' are Jei.Lo o miscare fesiera in " Shall we dance?" care sunt sigura ca a ridicat problema inecatului in propriile bale masculilor care-si pupa brantul.
Si toti stau cu gaturile tepene si fundurile impinse in afara si gagicile isi, practic, picteaza sprancenele. Si trosnesc din tocuri si se incrunta cand de fapt stim cu totii ca le place. Si isi rotesc fustele cu pliuri bicolore si ei le rostesc pe ele deasupra capului in care poti sa te oglindesti.
Ieri a fost Ziua, in care universul s-a plictisit de mine si mi-a dat ce voiam. Si mi-a zis " Gagi, mingea e in terenul tau, pune si tu niste mascara, lucreaza putin cu mine!" " A,si ia si rochia asta perfecta H&M sa te ajute. Daca nici cu asta nu merge, lasa-te."
Cred ca Sar fara sa afle tata.
vineri, 18 iulie 2008
Bossa me around
Conacul a fost si din nou Bucurestiul in care pipota imi creste cand il aud pe sefu' dandu-mi bullshitul de final" Esti o grozava, pe cinstea mea, sunt sigur ca daca te observam ne-am fi distrat la maxx" a venit.
Oare m-am labartat eu languros pe trei sezlonguri si am facut un prelung nimic? Ho, ca ziceam oricum, nu mai sari asa. Bâţâiala aia care aducea cu un sijăr de ma pocnea la fiecare zece pagini si jumate de castron de cafea ar zice ca nu prea. Cum ar veni, nu.
De parca numai intre betoane si fum de d-alea care oricum nu se pun ai putea sa-ti pui creierul pe shuffle. O verdeata, un pomisor, un razor ar fi trebuit sa rezolve treaba, da parca imi trebuia vocea aia de " Fiare veeechi, fiare loooooom" sa imi treaca trepidatiile.
Si-acum cand infuzez niste bossa nova parca iar as vrea un strat de ceapa pe langa mine. Macar o peluza in ghiveci. Parca-i si vad pe gagii aia din romanele de Llosa cum isi bronzeaza subratul sub un cocotier c-o banita de tutun pe langa ei si deodata se ridica si se-apuca sa dantuiasca. Si sigur sigur sunt imbracati in costume de in da' din alea bengoase nu ca al lu' Dospinescu.
Si gagicile trebuie ca au mereu castaniete in poseta ca nu stii niciodata cand ii apuca pe capiatii aia sa danseze.
vineri, 11 iulie 2008
Wrap me in a bow, call me lazy bo' (nes)
E un conac de devastat acolo si cartile se stivuiesc si pielea se vrea arsa canceros. Si nu-s conexiuni sau retele si cea mai avansata tehnologie se chirceste in prajitorul de paine. Paturile sunt urate si moi si scaunele sunt balansoare. Si salurile cu ciucuri par sa faca sens acolo. Si tot ce-i ruginit acolo pare ca nu merita niciun atribut mai denigrant ca "vintage".
Conacul nu e decat trailerul Anonimului, care va sa vina in august, cu pantaloni de in, toale hippie, si slapi mult prea eleganti , motiv pentru care se si numesc flip-flops.