vineri, 18 iulie 2008

Bossa me around

Conacul a fost si din nou Bucurestiul in care pipota imi creste cand il aud pe sefu' dandu-mi bullshitul de final" Esti o grozava, pe cinstea mea, sunt sigur ca daca te observam ne-am fi distrat la maxx" a venit.
Oare m-am labartat eu languros pe trei sezlonguri si am facut un prelung nimic? Ho, ca ziceam oricum, nu mai sari asa. Bâţâiala aia care aducea cu un sijăr de ma pocnea la fiecare zece pagini si jumate de castron de cafea ar zice ca nu prea. Cum ar veni, nu.
De parca numai intre betoane si fum de d-alea care oricum nu se pun ai putea sa-ti pui creierul pe shuffle. O verdeata, un pomisor, un razor ar fi trebuit sa rezolve treaba, da parca imi trebuia vocea aia de " Fiare veeechi, fiare loooooom" sa imi treaca trepidatiile.
Si-acum cand infuzez niste bossa nova parca iar as vrea un strat de ceapa pe langa mine. Macar o peluza in ghiveci. Parca-i si vad pe gagii aia din romanele de Llosa cum isi bronzeaza subratul sub un cocotier c-o banita de tutun pe langa ei si deodata se ridica si se-apuca sa dantuiasca. Si sigur sigur sunt imbracati in costume de in da' din alea bengoase nu ca al lu' Dospinescu.
Si gagicile trebuie ca au mereu castaniete in poseta ca nu stii niciodata cand ii apuca pe capiatii aia sa danseze.

Un comentariu:

O spunea...

când mă întorc, dansăm în sufragerie.