joi, 28 august 2008

I met Louie on a hazy morning



Vaya con dios-Girls, don't cry for Louie

Voi sfarsi parasita de un fustangiu intr-un diner de pe marginea autostrazii care duce spre Detroit.
Am sa il vad indepartandu-se si cel mai probabil ma voi angaja ca ospatarita la bufet ca sa torn cafea camionagiilor cu gagici goale tatuate pe umar. El va fi purtat sosete albe cu pantofi de lac si eu voi fi fost creaţă cu o fusta creaţă si un bolero. Si toate astea se vor intampla dimineata si el se va pierde in rasarit. Si-am sa stiu ca nu trebuie sa plang pentru Louie, cu toate astea mi se vor aburi lentilele.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Lay off the vaya con dios stuff...it's messing up ur mind @-)

Teapot spunea...

you, naintufaiv, remember the dust&mop issue? Now, that's messing up my mind. Si ca sa stii si tu se numeste arta, nu frustrare. Am zis.

catiusha spunea...

Climb, climb into the rocket
And we set the fuse to go, go go
Head start, cosy in the rocket
And i need to go, go, go,go...

Dans les yeux d'Émilie spunea...

we all cried for a louie at some point. si rau am facut pentru ca acest louie niciodata nu-si asorta cureaua cu ceasul si mereu purta sosete negre la pantofi albi. :-j

Teapot spunea...

We need Louies in our lives,they're the only ones who know how to make us feel blue-ish

Shall we cry for leather jackets, bad boys, Louies.

O spunea...

be, da' Luui ăsta vă şi dă acolo, sau care-i faza?