sâmbătă, 3 mai 2008

Despre cata viata n-am sau cum am inceput sa ma uit la tvr.

De doua zile frec mobila cu norma intreaga. Maica-mea cred ca e in stare sa vada firele de praf prin ziduri, ar mai lipsi sa faca un ong aspiratorist, e foarte devotata.
De cateva ore sunt mai aproape de civilizatie dupa ce m-am conversat cu o gagica dintr-o echipa tehnica. M-a pus sa verific de trei ori daca am televizorul in priza. La un moment dat incerca sa parafrazeze ca sa ma faca sa ma simt mai bine “ Sunteti sigura ca aparatul este conectat? “ “Se alimenteaza?”.Era o gagica de treaba si incerca sa ma calmeze de fiecare data cu “O sa trimitem niste baieti de la echipa la dumneavoastra “.
Cert e ca dupa toata distractia mi-a iesit pasenta si am cablu. Nu am mai deschis un teleivizor de 4 luni,e un soi de purificare cognitiva, ca o cura cu soia pentru creier. Asa ca am luat-o incet, cu tevereul.
Cumva ma linisteste, ca o piuitoare cu elefantei pentru copii.
In alta ordine de idei, de acum o sa spal singura veceul. Face.

Un comentariu:

Kinky Laura spunea...

Nici eu nu am televizor la Bucuresti si cand ajung acasa, stau ca o leguma pe canapea si ma uit la toate tampeniile(n-am ajuns totusi atat de rau incat sa ma uit la TVR:D:P). Iti recomand sa te uiti seara la Mircea Badea-te bagi la somn cu zambetul pe buze. Pupici mov